Doua… de cartier!

* am reusit sa plec din redactie la ora 4pm. este un record personal chiar si pentru o zi de duminica Asa ca, pe drum spre casa, m-am gandit ca poate ar fi bine sa ma opresc la un supermarket si sa-mi cumpar una alta, ca vine o saptamana in care cu siguranta nu ajung la ore rezonabile pe acasa.

Zis si facut. Ies din metrou la Amanta Armata Poporului si ma intreb: stanga sau dreapta. Adica Cora sau Mega Image. Chiar daca aveam de achizitionat niste chestii pe care la Cora le gaseam sigur, ideea de a intra intr-un hipermarket plin de “consumatoristi” nu m-a incantat. Asa ca am ales “dreapta”.

La Mega Image, trei persoane in tot magazinul. Doar niste muzica in difuzoare, dar nu deranjanta. Incep sa-mi pun in cos diverse chestii. La un moment dat, cum faceam eu slalom printre rafturi - gandind in acelais timp ce mananc azi / maine /poimaine / etc. - sesizez o tanti, miniona si cu ecuson de Mega Image, care se tine dupa mine. Timp de 5 minute, faceam stanga si tanti tot stanga, eu dreapta si eu tot dreapta… La un moment dat grabesc pasul… pentru ca stiam ca nu se va putea tine dupa mine. Mai ca alerga. Ma opresc brusc, ma intorc la ea si realmente scos din sarie aproape zbier: E vreo problema? Imi spune ca nu, dar rolul ei este sa supravegheze magazinul… si cum sunt singurul care mai e inauntru asta face. Ii explic frumos ca am veznit sa-mi fac shoppingu’ pentru saptaman viitoare si ca as dori sa-l fac singur, ca daca nu vroiam sa fiu singur imi luam consoarta sau colega de apartament sa vina cu mine… Stramba din nas… si ii zic ca daca se mai tine dupa mine plec din magazin fara sa mai iau nimic si nici nu le pun la loc…

Se intoarce si zice: “Ciufutu’ dracu’!”. Minunat!

* cu doua sacose dupa mine, ma dau jos din autobuz, traversez si ma indrept catre blocul in care locuiesc. In drum vad un copil de 4-5 ani care dorea sa sara un gardulet de vreo 40 cm inaltime. La un moment dat o voce feminina se aude: “Denis, ai grija sa nu te lovesti la coitze!”.

Mobila: Pimp my Billy

Creatorii de la Ding3000 au luat modelul de biblioteca Billy produs de Ikea si l-au modificat un pic. Rezultatul costa 199 de euro, cu transport inclus. Mi se pare pretul destul de piperat, dar imi place cum arata si l-as vrea.

Mo, Xmas, Iela, Laura, Ionut… gasca de la serviciu… Se aude acolo in spate la voi?

Spammeri neprofesionisti

Un mesaj smam … pe care nici nu stiti de cand il asteptam. Adica… eu care am cont platit cu 19 dolari/an la Yahoo! tocmai am fost invitat sa-mi fac un “account” gratuit si sa testez noul “Yahoo! Beta”. De trei ori ura!

Banca Transilvania intra in atentia “baietilor rai”

Un phishing mic … L-am raportat deja la contact [at] btrl.ro

Atena: Grecii navigau pe mare

Oameni buni, copii si frati … fusasi si la Atena in vizita de lucru (a.k.a. plimbarica de trei zile). Chiar daca m-am intors in plina zi de Summit NATO asta nu inseamnca ca (,) calatoria nu a fost placuta. Sa punctam esentialul:

Prima zi:

- cu combinatia metrou Gorjului - Unirii + 783 facut o ora pana la aeroportul Otopeni (cred ca incep sa iubesc zborurile cu decolare in intervalul 10 - 11 dimineata).

- ajuns la aeroport.

- facut conversatie de dimineata … despre cat de greu este sa te trezesti dimineata.

- facut misto de cei care plecau la Tel Aviv cu compania El Al. Amintit ca si noi am fost printre ei (din cei care stau la “super controale” de securitate) la un moment dat in trecut. Aceasi companie.

- ajuns in avion. decolat. zdruncinati. Breakfast bun.

- ajuns la Atena soare puternic … inca cu par pe cap (toti!).

- taxi de aeroport la hotel. Scump. taxi sucks. Cazare. Eu obtinut camera 444 (cu doua etaje mai jos de 666). Ultima camera de pe palier.

- city walk si souvlaki de pui ca la miel am alergie. baut bere Alfa.

A doua zi:

- trezit 6.50. Grrrr…. Facut dush ca orbetii.

- Intalnire pentru mers la mic dejun. Mic dejun buuuuunnnnnn ….

- Plecat catre port. Luat doua taxiuri. Taximetristul meu … ajuns la alt port decat portul corect. Taxi platit … noi invartit 40 de minute. Dupa care mers de voie 35 de minute catre celalt port. Ajuns la port …

- barca Ericsson din cursa Volvo Ocean Race de anul trecut este extraordinara. Echhipajul extraordinar de primitor. Totul extraordinar pana cand a trebuit sa pun mana la ridicarea/strangerea panzelor, la tras de sfori si de diverse manete. Ma rog, aia cu sforile … a fost mai nimic ca trageau membrii echipajului.

- prezentare platforma Ericsson. mai multe in articol din Romania libera de saptamana viitoare. Cumparati ziarul… mi se va mari salariul.

- Shopping. Cautat, vazut placut … Mi-am luat o pereche de blugi de la Dockers.

- dinner… intrat in primul reustaurant din cauza de probleme cu picioarele. neplacut restaurant, mutat 500 de metrii mai incolo.

Ziua trei:

- la Acropole si pe strazile Atenei.

- fuga la aeroport.

- aterizat la Otopeni 18.26. On time.

Chestii pe care le-am descoperit, foarte importante de altfel:
- unii nu pot trai fara WiFi.
- unii citesc carti pe telefonul mobil (Nokia E51)
- cum se zice la “facem shopping” in limbajul semnelor. (trebuie sa va arat dar nu acum)
- ca sunt fericit ca altii au laptop chiar si daca sunt plecati la distractie
- ca Atena este plina de caini dolofani si ne-agresivi, carora, dupa cum spunea cineva din grup, oficialii greci le-au spus: “noi traim din turism. turistul om bun. nu muscati”
- ca Atena este plina de pisici care nu au treaba cu nici unul din cainii de mai sus
- ca aproape toti comerciantii stiu cateva cuvinte romanesti
- ca nu poti gasi bilete de autobuz la tot pasul
- ca RATB-ul este “parfum” pe langa omologul sau grec
- ca nu conteaza ca esti roman atat timp cat ai venit sa faci turism

Air Force One at Otopeni Airport in Bucharest

A picture made yesterday, April 2nd, on Otopeni Airport in Bucharest, after I’ve been landing with my flight from Athens.

Cum sa faci placinta cu spanac

Eu sunt un anti-talent in ceea ce priveste gatitul, dar tinand cont ca au existat oameni cu multa bunavointa si rabdare (nici maica-mea sau taica-meu - care la ei acasa se intrec in ale bucataritului!) am invatat sa fac si eu cateva feluri de mancare, exceptandu-le pe cele deja consacrate gen cartofi prajiti, omleta si alte tipuri de “home junk food”.

Ca atare am invatat cum se face o placinta cu spanac si branza feta. Redau aici pasii pentru realizarea ei - cu dedicatie pentru colega mea Iulia Blaga care m-a hranit intr-o zi cu ceva cartofi la cuptor cu kaser . Cheers Iulia!

Pasul 1: Ingredientele 

Pentru 4 persoane, aveti nevoie de:
- spanac, 600g
- branza feta, 400g
- foi de placinta, 2 bucati (se gasesc intr-un singur ambalaj)
- un ou
- o ceapa foarte mica
- unt, sare, ulei

Pasul 2: Se pune apa la fiert (pentru spanac) si se pregatesc toate ingredientele

- Se pun 2 litrii de apa la fiert
- branza feta se taie cubulete
- ceapa se taie pestisori
- se bate oul (cu tot cu albus)

- In momentul in care apa da in clocot se adauga spanacul si se lasa pana da in clocot. Dupa aceasta se scurge spanacul (cat mai bine! - nu folotiti mainile … arde!)

Pasul 3: ceapa se caleste; se amesteca ingredientele
- se pune putin unt in oala in care s-a fiert spanacul si se caeste putin ceapa.
- se adauga peste ceapa calita spanacul, oul batut si cubuletele de branza feta si se amesteca foarte bine.

Pasul 4: pregatirea tavii si introducerea placintei la cuptor
- se ungefoarte bine cu unt tava (noi am folosit una de unica folosinta, de aluminiu), inclusiv peretii interiori.

- se pune prima foaie de placinta care trebuie intinsa pana la marginile superioare ale tavii. Atentie! Incercati sa faceti acest lucru fara a face gauri. Daca totusi foaia de placinta prezinta “ciupituri” incercati sa le acoperiti.

- se varsa in tava amestecul preparat anterior si se “niveleaza” foarte bine.

- se adauga cea de-a doua foaie de placinta, iar marginile acesteia trebuiesc “sudate” foarte bine de marginile primei foi.

- cuptorul trebuie incalzit dinainte, deci cu 10 minute inainte de a baga tva dati foc la cuptor, la foc mic.

- se baga tava la cuptor, unde se lasa 25 - 40 de minute (in functie de puterea cuptorului).

Pasul 5: Servirea
Dupa ce ati scos-o din cuptor, placinta se lasa sa se raceasca timp de o ora si jumatate - doua ore.

EUROVISION 2008 - selectia nationala - scurt preview

Europa a intrat in febra pregatirlor pentru Eurovision 2008, iar Romania se apropie de momentul in care va fi desemnata piesa ce ne reprezinta anul acesta la aceasta competitie muzicala care se va desfasura la Belgrad.

Am ascultat si eu cele 24 de melodii propuse de Televiziunea Romana publicului nostru si din pacate nu multe au reusit sa-mi atraga atentia, iar la auzul unora m-am intrebat cum au reusit sa treaca de preselectie aceste “minunate” rebuturi.

Toate piesele se gasesc la adresa:
http://www2.tvr.ro/eurovision/bmedia/ 

Semifinala 1 - sambata, 9 februarie

1. Nico si Vlad Mirita - Pe-o margine de lume
In ciuda vocilor foarte bune ale celor doi, melodia asta, cu putin efort si cu versuri 100% in limba romana (nu 50% romana, 50% italiana) ar merge la Festivalul de la Mamaia.

2. Innesa si Millenium - La storia della piaggia
Voce buna, insa cam atat. Prea lenta, prea fada …

3. Adrian Enache - Te iubesc
Omul asta nu a incetat sa lupte pentru telurile lui. Eu cred ca este prea expirat si sper ca la anul sa stea acasa.

4. LaGaylia Frazier (Suedia) - Dr. Frankenstein
Daca Dracula al nostru nu prinde la Eurovision, nu vad de ce ar prinde Dr. Frankenstei. Oricum, daca asculti piesa … denumirea ei ti se va parea foarte potrivita … Daca intr-o ora de ascultare nu intelegi de ce, las-o balta si voteaza alta melodie.

5. New Effect feat. Gentiana - Zamira
Este ca si cum as zice Ramstein feat. Benone …  In primul rand cred  ca Gentiana putea sa-si aleaga un alt nume de scena ca sa mearga cu New Effect-ul de langa ea.
In al doilea rand … piesa face parte din segmentul “everybody” … cu “move it” si tot tacamul. un elecronic … lame de tot … Si sa nu uit: contine trei versuri dintr-un dialect vorbit in Zimbabwe … ceea ce o face exooooootica. K’mon … move it everybody!

6. Tabasco - Love is all I need
Unde esti tu mai justin (Timbarlake … cum care?) sa ii vezi doamne! Ai plange, pe bune …

7. Catalin Josan - When we are together
Baiatul acesta, castigator al concursului “Megastar” chiar are voce si nu se face de ras cu piesa. Din pacate cred ca piese ca aceasta au tot trecut pragul Eurovisionului. Dar decat sa ne facem de ras cu cine stie ce “petarda” … piesa asta merge destul de bine!

8. Why - Daniela Nicol
O voce buna, dar o melodie fata. Out!

9. Yana - C’est la vie
Fiti atenti la piesa asta ca are potential. Desi la inceput imi suna a muzica lui Edith Piaf … pieasa are ritm, are ceva voci (desi nu stiu daca … pe scena de la Belgrad fetele vor putea tine ritmul pana la finalul piesei!) si mai are ceva ce se cauta la Eurovision … picioare si ceva sani! La oaste fetelor ca merge! Cu un show scenic “traznet” piesa are ceva sanse … sa nu ne faca chiar de ras!

10. Leo Iorga si Pacifica - Prea mici sunt cuvintele
Din nou … o piesa care suna bine, dar din pacate vremea unor melodii ca aceasta a trecut. Cel putin in cazul Eurovisionului. Sound-ul e … trecut.

11. Ana Mardare si Irvin Doomes - Heaven
Un american cunoaste o romancuta la un mini-spectacol si incep o colaborare. Sunt impresiont. O melodie cu care sa umplem programul … Cheers mate!

12. Simona Nae - The Key of Life
Dupa ce Romania a trimis la Venetia (mai zilele trecute) o expozitie cu imagini prezentatnd biserici scaldate-n soare, iar la aceasta portie de “cultura” a adaugat si ceva straie populare … daca o trimitem pe Simona Nae la Belgrad avem toate sansele sa fim declarati mai folclorici decat grecii. O combinatie penibila intre muzica populara si cea pop a la … Dinu Maxer asa. nu stiti cine-i Maxer? Da-ti “nicoleta luciu” pe Google.

Semifinala 2 - Sambata, 16 februarie

13. Monique - Vant de vara
O melodie pop cu ceva influente folclorice, dar mai buna decat cea de sus. oricum sunt piese mai bune ca aceasta.

14. Lucia Dumitrescu - Dragostea mea
La Mamaia ar avea ceva sanse.

15. Nico - fight for life
aceasi voce foarte buna a lui Nico si o melodie cu mult mai mult ritm decat cea din prima semifinala. Faptul ca are si cuvinte si in spaniola … ar putea sa atraga publicul care intelege aceasta limba. Mie imi place … Merita sa mearga mai departe - la Belgrad - doar daca show-ul va fi bine realizat.

16. Nicola - Fairytale Story
Ca sound piesa nu aduce nimic nou… adica este sound-ul “Nicola” si atat. Pacat de voce.

17. Zero - Come this way
Singura piesa care mi se pare ca are ceva in comun cu stilul adoptat la Eurovision. In primul rand piesa are ritm, suna bine la ureche, baietii canta bine. Sustin in continuare ca cu un show bine gandit piesa poate intra in primele 10 la Belgrad.

18. Rednex feat. Ro-mania - Railroad, railroad
Fratilor … nu mergem la adunarea popoarelor prietene din Europa si nu, nu o sa cantam ode patriilor noastre … si nu, nu o sa ne dam mana ca intre frati pentru ca acolo e concurs. dincolo de asta, chiar daca nu-mi place mie … piesa cam are stofa de Eurovision.
19. VH2 - Follow me
Baietii au voci bune, canta in engleza (ceea ce este un plus totusi) … si ritmul e fain. Insa am mai vazut piese ca asta la Eurovision si ca atare nu cred ca ar face mare branza in competitia mare.

20. Viper - Mas conmigo
100% stilul Eurovision … dar trebuia ceva mai agresiv construita. Nu se va remarca pentru ca vor mai fi pe putin 10 piese ca asta.

21.Catalin Josan - Runaway
Cica nu ar fi originala … Pacat de vocea lui.

22. IMBA - Yeke Yeke
Fratilor nu credeam ca o sa zic ca ceva care a iesit din mana lui Costi Ionita suna bine … da’ de data asta nu ma pot abtine. Chestia asta cu “Yeke, yeke” o s-o indrageasca toata pustimea Europei … Deci am putea lua ceva voturi. Ce ma enerveaza … este ca “move to the right, Move to the right” de la inceputul piesei imi suna foarte Spice Girls. Si ar mai fi ceva din 1988 … check it here. ufffff….

23. Biondo (Suedia) - Shine
Voci bune, piesa buna … dar imi suna a o versiune mai lenta a piesei lui Dima Bilan - Never let you go, piesa care a reprezentat Rusia in 2006.
24. Paula Seling si Provincialii - Seven days
Paula nu m-a deceptionat nici o data. Piesa per ansamblu mi se pare buna, dar parca totusi prea vorbita … in loc sa fie cantata. Dar ar avea ceva sanse …

Cam astea ar fi piesele. Imi pare rau ca au ajuns si niste rebuturi in aceasta lista … dar probabil isi au ele locul acolo dintr-un anume motiv sau altul. Ca sa inchei insemnarea, iata preferintele mele … sa zicem “top 5″:

1. Zero - Come this way
2. Nico - Fight for life
3. VH2 - Follow me
4. Catalin Josan - When we are together
5. Yana - C’est la vie

Sunt curios ce zic si altii. Asa ca pasez o mica “leapsa” catre Dulapiorul, Andressa, Boyarul si Alex.

BancPost: un phishing mic

Client Bancpost fiind am primit in urma cu cateva ore un e-mail prin care eram informat ca banca trebuie sa verifice niscaiva informatii despre mine, eram invitat sa dau click pe un anume link … si iata unde ajungeam:

Si cand tocmai te gandesti ca eu eram in cautarea unei solutii pentru a-mi face publice datele cardului personal. Solutie gasita!

Strumfii au … 50 de ani.

Vi-i mai amintitit? Eu cel putin am fost printre cei care i-au prins pe “Strumfi” la TV in primii ani de dupa 1990. Au implinit in aceasta luna … 50 de ani de cand creatorul lor - Pierre Culliford (Peyo) i-a desenat pentru prima data.

Site-ul oficial aici: http://www.smurf.com/home-en

Urarile vor deveni stiri de Sarbatori…

Buuuunnnn. Sa contorizez: 12 e-mail-uri cu felicitari de pe diverse site-uri, trei e-mail-uri cu doua randuri de text, cinci e-mail-uri cu versuri de sezon si … doamnelor si domnilor, 72 de SMS-uri direct pe telefonul mobil.

Oameni buni, copii si frati, surioare si cumnati … puneti mana de sunati. A nu aveti bani de telefoane? Nu-i bai… nu ma supar. Nu sunati. Dar nici nu trimiteti SMS-uri. De ce? Pentru ca eu stiu ca voi va ganditi la mine si daca chiar va ganditi inseamna ca ma cunoasteti. Si daca ma cunoasteti inseamna ca stiti ca eu consider SMS-urile utile in anuminte momente, dar foarte impersonale pentru zilele de sarbatoare.

Ii multumesc mamei si bunicii, celor mai buni prieteni (un ea si un el), sefei mele si altor trei amici pentru ca si-au rupt intre 18 si 90 de centi / minut pentru a ma suna pe un numar international si pentru a ma colinda si a ma tine de povesti de Craciun la telefon.

Maine-poimane vedem stirile pe agentii si in ziare: Romanii au trimis XX milioane de SMS-uri in ziua de Craciun.

Oricum va sfatuiesc sa nu trimiteti SMS-uri cu urari terne (vorba lu’ Subiectiv) sau cele fortate … vorba lui Zoso.

Si de anul nou … vedeti ca nu functionez dupa acelasi fus orar cu Romania . Asa ca mai bine salvati centii de SMS-uri.

Filme si Carti sau vice-versa

Desi sunt un mare pasionat de filme, in ultimele luni nu am prea avut timp nici de mers la cinema, nici de vizionat vreo pelicula acasa. In cele din urma am incercat sa-mi reorganizez programul zilnic - care in principiu este foarte haotic (din vina mea in cea mai mare parte!) - si sa incerc sa-mi fac timp si pentru alte activitati. Iar o data intrat intr-o vacanta de aproximativ doua saptamani am reusit sa si practic aceste activitati.
1. - intalniri cu “grupul vesel” de prieteni - nu ne mai vazusem de o luna

2. - citit carti si reviste din teancul de noutati de pe masuta care serveste pe post de noptiera

3. - scris felicitari … cu scris de mana

4. - vizionari de filme (cinema and home cinema).

O sa le iau pe rand si o sa fac cateva recomandari.

1. Punct de intalnire: Market 8 / Str. Stravopoleos nr. 8
In centrul istoric al Bucurestiului se gaseste un local care pare “de fitze”, dar care in realitate este o oaza de liniste, un loc care va fi apreciat de cei care vor sa se extraga din viata trepidanta de afar. Pe scurt: mancare buna, bauturi la fel de bune (pentru ca este iarna incercati o infuzie de plante) si muzica in surdina. Designul contribuie la atmosfera placuta… fiind unul ceva mai neconformist. Oricum, putem sa spunem ca in afara de cateva mese si vreo doua scane … nici un obiect de design interior nu se regsasete de doua ori ijn incinta Market 8. Preturile sunt destul de piperate, pentru o portie de Cartofi copti cu branza si sunca + ceai (infuzie) + un Pepsi Twist = 25 ron. Dar oricum, localul merita macar o vizita la doua-trei saptamani.

2. Imbogatirea vocabularului … englez
Am terminat in cele din urma cartea “The Shadow of the Wind” a spaniolului Carlos Ruiz Zafon. Nu este un roman intelectual, ci unul de aventuri. O aventura care urmareste cursul vietii al unor copii, respectiv adolescenti din Barcelona, trecand de la micile rautati din primele clase, pana la povestile de dragoste interzise si la influenta famiiliilor asupra vietilor lor - conform cu rigorile secolelor XIX/XX - din tineretile lor.
Totul porneste de la o carte luata din rafturile “Cimitirului Cartilor Uitate”. Se pare ca este singurul exemplar din respectiva lucrare, pentru ca un personaj misterios le-a cumparat pe toate pentru a le arde. Pe parcursul lecturii cartii, Daniel (baiatul ce a luat cartea) ramane impresionat de poveste si doreste cu disperare sa afle cine arde cartile si de ce. Insa “umbrele trecutului” nu au disparut iar baiatul va avea nevoie de prieteni pentru actiunile intreprinse. La un moment dat … viata sa se transforma in povestile din roman … O carte care, in ciuda celor 500 de pagini ale sale, iti garanteaza ca nu te vei plictisi si nu o vei lasa din mana pana cand nu vei citi ultimul rand.
La capitoul reviste am devorat doua numere din editia romaneasca a Esquire, un numar din Observer Magazine si unul din Il Venerdi (asta cu dictionarul langa mine si cu ajutorul unui prieten din Italia). Mai urmeaza Computer Arts (UK) si un Time Out romanesc.

3. Mai scrieti si altceva decat e-mail-uri
Intr-un avion intarziat, cu aproximativ 4 ore, sau cu alte cuvinte pe ora 01.00 zburand pe deasupra Europei, scriam felictari de Craciun pentru ativa oameni care conteaza mult si pentru care e-mailul este o rutina. Ma gandesc ca felicitarea face mai mult. Sper ca ele sa ajunga pana in Anul Nou.

4. La capitolul filme pot spune ca stau foarte bine cu vizionarile: 6 filme intr-o saptamana, din care 2 la cinema si patru acasa. O sa spun cateva cuvinte despre fiecare, exact in ordinea vizionarii lor.

- Busola de Aur (The Golden Compass - 2007 / IMDB/ Site oficial).

Am fost la premiera acestui film la CinemaPro, langa Universitate. Nu mai calcasem in acest cinematograf de pe vremea cand se numea Luceafaru, asta pentru ca dupa ce l-au cumparat cei ce detin si HM ma gandeam ca este exagerat de scump. Insa am descoperit dcu placere sa vad ca un bilet costa un pic mai mult de 10 ron - ceea ce pentru o vineri seara, la o premiera mi s-a parut mai mult decat ok.
Revenind la film, sincer ma asteptam la ceva mult mai “catchy”. In ciuda laudelor dintr-o serie de review-uri citite inainte de film, nu pot spune ca “The Golden Compass” este un film bun sau ca impresioneaza prin ceva mai mult decat grafica unor personaje fantastice. Pe scurt, actiunea se petrece intr-o lume in care fiecare om este urmat de un “demon” al sau, un fel “eu” propriu si personal - simbolizat de un animal, care simte si reactioneaza la fel ca si stapanul sau. “Eu”-ul copiilor este schimbator in perioada copilariei, trecerea la maturitate fiind marcata de blocarea transformarilor animalutelor. Aceste animalute arata de fapt tipul de caracter al fiecarui om in parte. Relatiile dintre copii si “eul” lor sunt studiate intr-un centru de cercetare de pe la Polul Nord, unde se incearca si taierea legaturii dintre cei doi - soldata tot timpul cu moartea animalutelor. De ce? Pentru ca Biserica - care era puterea suprema la acea vreme - se teme de o profetie: ca un copil cu demonul sau ar putea sa ia contact cu alte lumi, asupra carora ei nu au nici o putere. Povestea este destul de complexa - pe alocuri chiar greu de inteles de un copil - dar nici regia, nici scenariul si nici jocul actorilor nu sunt capabile sa-ti starneasca vreo emotie. In opinia mea filmul este o insiruire de aventuri si cam atat.
“The Golden Compass” nu a reusit sa-mi capteze atentia si sa ma tina cu ochii atintiti (fara a mai realiza ce se intampla in jurul meu) la ecran asa cum a reusit similarul “Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul” in cele peste trei ore de rulare. Desi filmul de fata se bazeaza ca si “narnia” pe o carte fantastica pentru copii, “busola” nu a reusit sa ma faca sa traiesc senzatiile din film cu aceasi intensitate cu care “dulapul” m-a cucerit.
In ceea ce-i priveste pe actori, pot spune ca Daniel Craig - noul 007 - in rolul exploratorului mi se pare ca este o alegere reusita, sarmul sau fiind absolut indispensabil pentru un rol de aventurier si tata si in acelasi timp. Insa, Nicole Kidman, in rolul sau negativ nu m-a miscat absolut de loc, ci chiar ma face sa firm ca nu ma asteptam la un joc actoricesc atat de superficial. In loc sa fie rea … asa cum ar fi trebuit - vezi Tilda Swinton in rolul maeeficei Vrajitoare Albe din Narnia, Kidman mi s-a parut mai mult o maimutzica blonda (ca si eul sau!) care vrea sa fie rea … dar de fapt nu poate, pentru ca nu ii sta in caracter.

- Povestea unei albine (Bee Movie - 2007, IMDB / Site oficial).

Am ras. Am ras cu lacrimi. Alert, amuzant sau extrem de tare. Cam asa as putea prezenta in cateva cuvinte “Bee Movie”. L-am vazut tot la cinema, la Plazza Romania, cu sala aproape plina… de adulti. Dincolo de ceea ce este, si anume un lung metraj de animatie, filmul prezinta aspecte din via reala, multe dintre gag-uri fiind legate de societatea americana, de felul in care ea functioneaza … si de media.Filmul face si referire directa la soarta planetei care depinde de om si nu numai, de ciclurile pe care le urmeaza natura si in care omul nu trebuie sa intervina. Cine vrea sa compare aceasta pelicula cu “Ratatouille” greseste, pentru ca singurul element comun al celor doua filme este legatura dintre animale si om, animale care in aceste doua filme sunt bune la ceva: Remy la gatit, iar Barry (albinutza principala cu voce imprumutata de la Jerry Seinfield) la retorica. Da, da … la retorica. El reuseste sa convinga tot “clanul albinicesc” ca oamenii le fura mierea pe care ei o produc cu greu. Asa ca .. hai sa dam in judecata cea mai mare companie de producere a mierei, care a subjugat milioane de albine pentru a produce miere. Evident Barry este si avocat, convingand juriul de faptul ca oamenii nu au dreptul sa le fure “produsul”. Si cand isi recupereaza mierea, albinutele noastre se apuca pe trandavit. In scurt timp polenizarea dispare si lumea devine din ce in ce mai cenusie. In cele din urma albinutele se intorc la zbor si manivele (vedeti in film! ) si totul reintra in normal. Orice ar spune unii, eu cred ca “Bee Movie” este un film pentru descretirea fruntilor celor mari si mai putin pentru copii, care risca sa nu inteleaga prea mult din glumele destul de “grele” din film (sau poate ii subestimez eu pe cei mici).

- 28 de saptamani mai tarziu (28 Weeks Later - 2007, IMDB / Site oficial).

Ca orice om care a vazut prima parte dintr-o serie m-am gandit sa vad si cel de-al doilea “episod”. Dezamagit. Daca in “28 days later” actiunea a fost extrem de clara si actiunea a avut un curs logic, in cea de-a doua parte lucrurile nu au mai stat asa. Se pare ca daca dupa 28 de zile unii au reusit sa scape neinfestati cu virusul acela “donat” de maimutele “enervate de evenimentele negative transmise la televizor” (cititi bold-ul de doua ori!), dupa 28 de saptamani virusul inca mai exista … sub controlul (evident!) al americanilor. Insa nici acestia nu se pot “pune cu dracu’” pentru ca virusul evadeaza din nou si ajunge pana la Paris! Restul in “episodul” trei - care cica ar fi gata prin 2009. Oricum, in afara de mult sange pe pereti si ceva mai multi ochi scobiti decat in primul film, “28 weeeks later” nu aduce nimic nou. Este intr-adevar mai ingrozitor decat primul film, insa groaza asta reuseste sa te scarbeasca la un moment dat. Nerecomandata minorilor anyway.

- Elizabeth (1998, IMDB) & Elizabeth: The Golden Age (2007, IMDB / Site oficial).

Ambele descarcate de pe net… pentru cine se intreaba. Cred ca mai toti dintre voi stiu cu ce se mananca cele doua filme, asa ca voi fi scurt. Am revazut-o pe Cate Blanchett dupa rolul facut in “Notes on a Scandal” si recunosc ca incepe sa-mi placa actrita din ce in ce mai mult. Nu e ea cea mai frumoasa, dar isi face tare bine meseria. Doua filme despre viata tumultoasa a uneia dintre cele mai importante figuri din istoria Angliei, cea sub domnia careia tara s-a dezvoltat foarte mult si in timpul careia catolicii au convietuit cat se poate de bine cu protestantii … pentru ca fiecare era liber sa-si urmeze credinta din inima.

- Lions for Lambs (2007, IMDB / Site oficial).

Am vrut sa-l vad pentru ca-mi place Meryl Streep. Nu este cel mai palpitant sau bun film ever, dar iti scoate in evidenta niste puncte foarte importante in tot rahatul cu razboiul din Iraq si Afganistan … condus de americani impotriva … teroristilor. Printre aceste punte ar fi:
unu: de la 11 sepremebrie incoace’ (care 11 septembrie? ala din 2002) aproape tot Middle East este dusmanii SUA.
doi: in momentul in care la Washington se elaboreaza o noua strategie nimeni nu se gandeste “ce facem daca nu iese cum vrem noi”. de ce? Pentru cafiecare noua strategie este geniala si exceptionala prin excelenta. Drep dovada au fost mai multe strategii de-a lugul razboaielor mai sus mentionate si nici una nu a dus la terminarea lor.
trei: fiecare amercan este de fapt mai multi, si anume “american people”
patru: studentii americani cauta gloriesi atunci se inroleaza in armata. de ce? Pentru ca mai exista congresmeni sau oameni “mari” care au luptat in Vietnam intru “apararea patriei si democratiei americane” si acestia impuie capul tinerilor cu chestii de genul … trebuie sa luptam importriva teroristilor / ei ne-au atacat primii, noi ne aparam … bla bla bla
cinci: presa influenteaza mult mintile multor imbecili americani. Cine primeste sustinerea azi pentru ca e baiat bun, poate deveni maine un om dornic de afirmare, mergand pe principiul ca afirmarea vine cu o noua strategie (vezi punctul doi)
sase: in cazul in care v-a placut filmul verificati programele CNN, ABC News, BBC si tintiti talk-show-urile politice care incerca sa arate lumii un singur lucru: ceea ce fac autoritatile de la Washington nu reflecta reala dorinta a poporului american, ci simpla dorinta de afirmarea a acestor autoritati.
In rest Streep si Redford au o mimica de zile mari. Sa faci un rol stand pe un scaun aproape 90% din film si sa impresionezi nu e tocmai usor. Serios, cei doi au fete expresive incercand sa transmita publicului niste sentimente foarte puternice. Si … o fac destul de bine.

De la RADET cu dragoste …

Luni. Dimineata. Tras de mine sa ma dau jos din pat. As fi lenevit mult. Anyway, dat jos din pat. Spalat pe fata.

Bucatarie. Ibric, apa, foc … cafea … ceva Nutela pe o felie de paine.

Baie. Apa calda … CANCI.

Ups… s-a rupt firul. Deci tot ce fac eu dimineata este sa trag de mine sa ma dau jos din pat, sa beau o cafea si sa manac o felie cu Nutela sau gem (ma rog, de regula sunt mai multe felii), sa-mi fac dus, sa ma spal pe dinti si sa o tulesc … spre jungla numita Bucuresti.

Azi, in momentul in care am deschis robinetul la cada mi s-a rupt firul unei dimineti normale si linistite. O sa spuneti ca e mai bine sa iesi din monotonie si ca poate mi-a prins bine. Ei bine, m-a enervat teribil. Adica totusi traim intr-o tara civilizata, in care oamenii se spala dimineata … ma rog, dupa mirosurile din autobuz nu ar fi chiar asa, dar eu tot mai cred ca exista lume civilizata si curata.

Zvarl o oala mai mare, plina cu apa, pe aragaz, gandindu-ma cu amaraciune ca asa faceam acasa la ai mei pe vremea cand apa calda venea cu program, rar sau deloc.

Pana la fierberea apei, zic, sa dau un telefon la RADET sector 6 (Militari, ati ghicit!) sa vad ce-i cu apa. O doamna, amabila la inceput!, imi spune ca se lucreaza. Buuuuunnnn …

Eu: Dar nu se poate lucra dupa ora 8.30 - 9.00 ca sa apuce si oamenii sa se spele?
Ea: Ba da, dar baietii incep cateodata mai devreme.
Eu: Si noi ca platitori nu merita sa fim anuntati de programul reparatiilor?
Ea: Dar v-am spus ca e defectiune.
Eu: Ati spus ca baietii lucreaza…
Ea: A, da …
Eu: Nu mi se pare normal ca luni de dimineata, sa-mi incalzesc apa la aragaz ca sa ma spal. Nu mai traim de mult in comunism.
Ea: Nu, dar traim in Romania …
Eu: Doamna, eu nu vreau decat sa am acces la ceea ce se cheama “minimul de igiena”. Deci chiar vreau apa calda.
Ea: Dar astazi nu puteti sa faceti o exceptie si sa nu va spalati?
Eu: (deja se sarise calul!) Nu o sa-mi spuna RADET cand sa ma spal si cand nu.
Ea: Nu am spus asta…
Eu: Sunt satul de altii din mijloacele de transport care put. Nu vreau sa fiu unul dintre ei.
Ea: Da … dar ….

Si nu mai conteaza, pentru ca am incheiat discutia.

Deci, concluzia este: RADET iti recomanda sa nu te enervezi daca nu ai apa calda si nu te poti spala si vei puti. Altii put si cand e apa calda. Deci este normal sa puti si tu … fara voia ta, silit de altii.

Food FFW

- A reaparut pe rafturile supermarket-urilor si hipermarket-urilor Painea Snack Attack
care se pare ca nu e modificata genetic. Sunt curios daca se va mai vinde cat de cat (lasam la o parte pretul care este destul de mare).

- Teo (Antena 1, Pro Tv, Romantica … ) apare intr-o reclama jenanta care iti arata cat de curata e fabrica Danone si cate fructe naturale se pun in iaurturi. Nu am inteles ce cautau morcovii in imagine ca parca danone nu face iaurt cu morcovi (stiti bancul cu iepurasul? ).
Oricum se pare ca Danone nu a inteles ca nu s-a contestat curatenia fabricii sau calitatea fructelor … ci prezenta dioxinei. Context aici.

- de vreo trei saptamani masa de pranz consta intr-o salata de la Zaza. Niste baieti tineri au pus-o de-o afacere. La mine la job chiar au succes.

Ce am facut eu vara asta (II)

Ramasesem dator cu o continuare la „Ce am facut eu asta vara“. Asa ca … sa purced a va povesti urmarile aventurilor „aviatice“. M-am hotarat sa dau o fuga pana in orasele-gemene (sau surori ) Bratislava-Viena. Impreuna cu un amic ne-am gadit ca vom petrece doua zile la Bratislava, si intr-o dimineata vom lua catamaranul, pe Dunare in sus, catre Viena. Calatoria era programata de ceva vreme, asa ca biletele erau cumparate de aproximatv o luna de zile. Biletele au costat 76 euro si, respectiv, 86 de euro.

Zborul 3
NAP (Napoli Capodichino) - BTS (Bratislava)
Miercuri, 25 iulie 2007
SkyEurope NE 403
Aeronava: Boeing 737-700
Numar de inregistrare aeronava: OM-NGG (in serviciu din 26 ianuarie 2007)
Orar programat: decolare la 10:10 - aterizare la 12:05
Orar actual: decolare la 10:30 - aterizare la 11:58
Flight duration: 1h 28 min
Loc in avion: 1B
Grad de ocupare: N/A

Am plecat spre aeroport cu trei ore inainte de zbor si am ajuns inainte de deschiderea biroului de check-in. Aeroportul era supra-populat, ca mai in toate zilele sezonului estival, cand terminalul de „Sosiri“ si cel vechi de „Plecari“ sunt absolut neincapatoare pentru sutele de pasageri ai zborurilor charter sau sezoniere. Am fost printre primii la check-in si am rugat-o pe domnisoara de la ghiseu sa ne dea locuri cat mai in fata. Asa am ajuns fix pe randul numarul 1, obtinand locurile de langa usa din stanga – 1A si 1B.

Desi aeronava sosise de la Bratislava cu aproape 30 de minute mai devreme, am inceput imbarcarea fix la ora stabilita. Printre pasageri, mai multi austrieci decat slovaci si italieni (oare de ce nu m-a mirat acest lucru?).

La ora 09.50 toata lumea era in avion si tot ce mai asteptam era decuplarea scarilor si inchiderea usilor. Dar v-am spus ca era aglomeratie mare, asa ca dupa mai multe telefoane ale celor doua membre (extrem de blonde si frumoase) ale echipajului din fata am reusit ca la 10:30 sa decolam. Deci am stat in avion 40 de minute, pe scaun, cu usile deschise, cu aerul conditionat inchis si cu sudorile pe noi (afara erau mai bine de 40 de grade!). In cele din urma am decolat si dupa mai putin de o ora si jumatate – in conditii de vreme excelente, am aterizat la Bratislava.

Ma interesasem – inca dinainte sa plec catre Italia, daca Slovacia a semnat acordul prin care romanii pot folosi cartea de identitate la intrarea in aceasta tara, si am aflat ca CI-ul este acceptat si aici. M-a multumit la data respectiva raspunsul in conditiile in care nu am avut timp sa dau o fuga pana in orasul natal pentru a-mi reinoi pasaportul care expira pe 25 iulie … fix in ziua plecarii de la Napoli la Bratislava.

Sa revin… Debarcarea si transportul la terminal s-a realizat efectiv rapid. La „controlul pasapoarte“ intind respectabil cartea mea de identitate. Tanti aceea se uita la ea de parca nu mai vazuse una pana atunci. Se uita timp de 2 minute – spre exasperarea prietenului cu care eram. In cele din urma imi cere pasaportul. Il arat si punctez cu degetul data expirarii. Imi face semn cu mana ca este ok si-mi spune „ok. thank you“ si ma lasa sa trec. Stau si ma intreb in gandul meu … ce dracu are buletinul meu. (la Napoli nu au fost probleme!).

Zborul 4
BTS (Bratislava) - NAP (Napoli Capodichino)
Sambata, 28 iulie 2007
SkyEurope NE 402
Aeronava: Boeing 737-700
Numar de inregistrare aeronava: OM-NGB (in serviciu din 14 aprile 2006)
Orar programat: decolare la 18:20 - aterizare la 19:50
Orar actual: decolare la 19:50 - aterizare la 21:55
Flight duration: 2h 05 min
Loc in avion: 14D
Grad de ocupare: N/A

Am plecat din centru spre aeroport pe soare si am ajuns la BTS pe ploaie mocaneasca si vant puternic. Prevedeam niscaiva intarzieri, care in cele din urma nu s-au datorat chiar unei inarzieri la decolare. Check-in-ul a inceput cu o ora si 40 de minute inainte de decolare, mai intai la un singur ghiseu, apoi la doua si in cele din urma la trei ghisee. Dupa check-in am purces catre controlul pasapoarte. Am aratat cartea de imbarcare si buletinul. Dupa cateva minute, tipa imi cere … pasaportul. Ii spus ca este expirat, dar il arat. Imi arata data expirarii (deci clar nu intelesese nimic din engleza mea!). Imi spune „Wait“. Si astept… Vine un tip cu o foaie pe care am reusit sa vad antetul Ambasadei Romaniei la Bratislava. Erau mai multi bumbi acolo … pe care cei doi ii parcurg cu degetul, citind un rand … uitandu-se la buletin s.a.m.d.p. Dupa 15 minute de conversatie intre ei se uita la mine si imi zic: „Not good. Passport?“. ii explic tipului ca am arat pasaportul … Eram evident vadit iritat. Tipul imi spune „Calm sir!“. In gandul meu … „Du-te dracu’“. Dupa ce se mai holbeaza la buletin … se uita tipul la mine … „ISIC?“. Wow … se poate iesi din Slovacia daca ai un card ISIC. Cum nu mai sunt student, nu mai aveam ISIC-ul valabil, dar aveam un card de tanar pana in 27 de ani. Il arat si am scapat. Oricum aveam de gand sa cer explicatii la intoarcerea in Romania.

Eram plin de nervi si mi-a luat ceva timp sa ma calmez. Amicul cu care eram mi-a facut cinste cu un sandwich si cu un numar din „Computer Arts“, revista revigorandu-mi starea

In timp ce eu ma „certam“ cu cei doi indivizi fusese anuntata o intarziere, deoarece aeronava cu care urma sa plecam sosea cu intarziere de o ora de la Manchester. Intre timp ora s-a facut o ora si douazeci de minute. Imbarcarea s-a facut ultra-rapid. In 10 minute – in care am fost rugati sa ne asezam cu rapiditate pentru riscam sa pierdem permisiune de decolare deoarece vremea incepea sa se inrautateasca - eram pe pista si decolam. Am avut un zbor minunat de prost … cu bumping continuu, si cu o abatere de la ruta normala, o ocolire mica pe deasupra Ungariei, din cauza vremii foarte proaste. Zborul a durat cu putin peste doua ore, iar in momentul in care am ajuns la Napoli mi-am zis ca e foarte bine sa „stai pe pamant“ (ma rog, cu Vezuviul langa mine … si tot ma simteam mai bine!).

Ce mi-a placut la ambele zboruri este ca cei doi comandanti ne-au tinut tot timpul informati proaspete despre zbor.

Despre liftul de pe scara mea

Dupa doua saptamani plecat prin “tarile calde” ma intorc la tara Romania cu diverse pretentii sau asteptari absolut normale. Asta s-a intamplat si aseara … cand ajung in fata liftului (era trecut de ora 23.00) si apas butonul. Vine “sandramaua”, trag de usa si nimic … nu se deschide. Ma uit stanga-dreapta sa vad un anunt cum ca e in reparatii, cum ca ar fi suspendat “traficul cu liftul” intre orele 22 si 6, nimic!

Cu 10kg in spate si cu 16 in geamantan, ajung la etajul 1 si constat ca aici s-a schimbat “interfata” butonului: unul nou, modern, cu luminita pentru “urca”, “coboara” si “ocupat”. Vine liftul, trag de usa… SE DESCHIDE! Ura!

Panoul de comanda din lift a fost si el schimbat. Imi zic in gand ca e de bine si ca se ocupa cineva de liftul asta care a implinit in august 30 de ani, dupa cum mi-a spus la un moment dat contabilul asociatiei.

Apas butonul din dreptul etajului 8, ajung si nu se deschide usa. Apas la 9 … tot nu se deschide. La 7 la fel! Revin la 1 si o iau pe scari.

Intretinerea pe iulie … 3 persoane, la trei camere … 280 ron! I love it!

Days of holiday!

Realitatea TV … fura?

Saptamana trecuta am scris o mica stire (fix in momentul in care am aflat-o direct de la sursa) despre cum compania Singapore Airlines va incepe vanzarea biletelor pentru primul zbor operat cu o aeronava Airbus A380 pe site-ul ebay.com. Stirea este aici.

saptamana aceasta am decis sa scriu un material mai amplu pe acelasi subiect si sa includ mai mulde detalii despre vanzarea pe ebay. Am inceput sa lucrez la material de marti si el a fost publicat in editia de astazi a ziarului. Gasiti materialul aici:

A inceput vanzarea biletelor pentru primul zbor comercial operat cu “super-jumbo” Airbus 380:
Nebunie pe Ebay.com

Intrand pe site-ul Realitatea Tv gasesc fix aceleasi informatii intr-un material care se incheie cu “Sursa: Realitatea TV”. in conditiile in care doua din informatiile din material au fost aflate de mine insumi … nu-mi explic cum a dat Realitatea de ele. Telepatia asta sa fie de vina? Si de ce a dat de aceste informatii fix azi vineri, 31 august, cand a aparut articolul?

Despre numele care …este

in urma citirii unui articol de-al meu pe site-ul ziarului la care lucrez … cineva a scris urmatoarul cometariu:

Unii dintre voi stiu care imi este numele de familie. Cum sa reactionez in acest caz? Instat m-am enervat … nu din cauza apropoului sau din cauza “mistoului” ci din cauza … prostiei unora!

Ce am facut eu vara asta (I)

Ei bine am avut doua saptamani si patru zile de vacanta … zic eu bine meritata. Desi m-am intors la seriviciu de aproape doua saptamani iata ca abia acum am reusit sa gasesc si eu timpul necesar ca sa va spun doua vorbe despre ce s-a intamplat.

De vreo cinci ani concediul meu de vara inseamna calatorie la Napoli,motivele alegerii acestei destinatii ar fi multiple, printre ele numarandu-se iubita, rude, 0 lei cheltuiti pe cazare si minunatul “pun’te masa, scoal’te masa”. In fine, ca in fiecare an imi cumpar biletele de avion cu cel putin o luna jumate in avans (acum trei ani le-am luat prin ianuarie! ). Anul acesta am ales WizzAir pana la Roma si MyAir la intoarcere direct de la Napoli. As fi putut alege MyAir roudtrip, dar in ziua in care mi-am cumparat biletele pretul MyAir la dus era de vreo 4 ori mai mare decat combinatia WizzAir (OTP-CIA) + bus + tren (Roma Termini - Napoli Garibaldi). Plecarea era programata pentru 20 iulie si intoarcerea pentru 3 august.

Din motive independente de vointa mea … a trebuit sa plec mai devreme - chiar daca asta insemna miercuri in loc de vineri.
Cum de preturile Wizz nu ma puteam atinge, repede www.myair.com si ce-mi vad ochii: aproape 60 de euro, zbor miercuri pe 18 iulie, la ora 19.05. Nu m-a mirat. Zbor destul de des cu MyAir si stiu ca preturi fluctueaza in functie de diverse oferte, dar recunosc ca nu mi s-a intamplat niciodata ca cu 3 zile inainte de zbor sa gasesc un astfel de pret pe vreo ruta de-a lor. Cumpar fericit biletul si imi zic ca mai am putin si sunt “out for holiday”.

Numai ca a doua zi dupa ce am luat biletul sunt anuntat prin e-mail ca din cauza unei greve a controlorilor de trafic din mai multe aeroporturi anumite zboruri au suferit modificari si sunt rugat sa-mi verific rezervarea. O fac si pe site si telefonic. Zborul meu este pe “val”. So ma culc linistit. Pe 17 iulie seara mai verific o data si totul este din nou OK.

Pe 18 dimineata … trezirea la ora 9 a.m. ca sa-mi fac bagajele. Stiind ca traficul pana la Otopeni e cum e, planuiam sa plec de acasa pe la 3 dupa-amiaza. Pentru ca zbor cu MyAir la Napoli destul de des stiam ca aeronava cu care urma sa calatoresc avea de facut traseul Milano Bergamo - Catania - Milano Bergamo - Napoli - Bucuresti - Napoli - Milano Beramo. Asa ca am intrat pe site-ul aeroportului Orio al Serio (Milano Bergamo adica) sa vad statusul curselor. Zborul catre Catania plecase, Napoli era OK, deci clar ca totul era OK.

Dupa o ora verific si site-ul aeroportului Otopeni. Zbor de la Napoli si catre Napoli anulat. Sa fac apoplexie. Intr-adevar aeronava nu mai plecase din Catania pentru ca controlorii de trafic se alaturasera si ei grevistilor … miscare spontana (asa se cheama!). Asa ca “avion din parti”.

Sun la desk-ul MyAir din Otopeni unde cu multa scarba mi se explica ca asta e situatia, dar ca voi fi mutat automat in zborul de … miercurea viitoare.

Eu: Miercurea viitoarea, adica pe 25???? (eu exasperat)
Ea: Da.
Eu: Pai si zborul de maine?
Ea: Nu mai am locuri. Am mutat deja o parte din pasagerii de azi pe cursa de maine.
Eu: Si vineri?
Ea: Nu mai am locuri, ce nu intelegeti!!!! (scarbos/vadit enervata si sictirita)
Eu: Si cursele de luni si marti?
Ea: Aia de luni e anulata. Aia de marti nu mai sunt locuri.
Eu: Si o alta solutie?
Ea: Sa plecati miercuri. Dar veniti la aeroport dupa-amiaza. O sa fie si alti pasageri si va explicam atunci.

Am I an idiot or what? Cum adica sa ma duc la aeroport cand stiu ca am zborul anulat. Sun la call center-ul MyAir unde mi se spune ca daca vreau neaparat sa ajung zilele astea (adica daca este urgent!) pot alege un alt zbor MyAir … o alta ruta. Mi se recomanda Roma (pentru sambata 21) sau Bari (tot sambata)… Ambele destul de aproape de Napoli.

Eu: Milano?
Ea: Malpensa sau Bergamo?
Eu: Oricare.
Ea: Cate un zbor spre fiecare, astazi dupa-amiaza.
Eu: Si orarul de zbor?
Ea: Bergamo, plecare din Bucuresti la 16.20 si Malpensa la 17.10.

Ambele fac cam doua ore. Ii spun multumesc si ca revin mai tarziu.
Ma uit pe site-ul Alitalia: am un zbor Milano Malpensa - Napoli la 20.50. Daca plec cu cel de 17.10, ajung pe la 18.10 la Milano (sa zicem 18.40 cu bataie)…am timp sa-mi iau bagajul si sa-mi mai fac un check-in linistit. Zis si facut.

Am sunat la MyAir din nou si i-am rugat sa ma mute pe cursa catre Malpensa. Pe urma am pus la bataie 20.000 de mile din contul Mille Miglia pe care-l detin la Alitalia si am luat biletul pentru Napoli MOKA (a trebuit sa-l iau dus intors ca DEH!).

Apoi, mi-a trecut prin minte: daca are o intarziere mai mare zborul MyAir catre Milano? Si daca nu am timp de un al doilea check-in acolo? Asa ca mi-am facut check-in-ul online la www.alitalia.com, urmand ca pe aeroportul Malpensa sa merg la un ghiseu special pentru “drop your luggage” destinat celor care si-au facut check-in-ul online. Am primit boarding pass-ul prin e-mail, l-am printat si am plecat catre aeroportul Otopeni.
Evident la Otopeni au fost probleme. MARI PROBLEME. Desi aeronava cu care trebuia sa plecam la Milano venise in timp aeroportul nu avea destui oameni sa faca fata numarului mare de curse si pasageri. Si chiar erau multi … extrem de multi oameni acolo. Mai toate cursele aveau intarzieri la plecare intre 45 minute si o ora si jumatate. Noi am plecat la 18.40. Evident eram plin de ganduri negre. Ma gandeam ca o sa ratez urmatorul avion … si nu eram cu gandul departe de realitate…

Zborul numarul 1 (unu):
OTP (Bucharest Henri Coanda / Otopeni) - MXP (Milano Malpensa)
Miercuri, 18 iulie 2007
MyAir.com 8I 6601 (operat de LTE.es)
Aeronava: Airbus A320
Numar de inregistrare aeronava: prea plin de nervi ca sa observ
Orar programat: decolare la 17:10 - aterizare la 18:10
Orar actual: decolare la 18:42 - aterizare la 19:37
Flight duration: 1h 55 min
Loc in avion: 12C
Grad de ocupare: 68 de locuri din 149

Dupa aterizare am beneficiat de transfer rapid la terminal si am cerut voie celor asezati in fata mea la controlul pasapoarte sa trec in fata. Imi prezint cartea de identitate, nenea se joaca cu ea putin (o inclina sub diverse unghiuri), stramba din nas … o pune de-o parte langa alte patru sau cinci buletine romanesti… si-mi spune sa astept. Nu am timp sa astept! Imi cera pasaportul. Il arat (expira in vreo 5 zile). Imi da buletinul inapoi si-mi spune “Welcome to Italy!”. In gandul meu: “Fuck off!”. Nu am timp sa cer explicatii despre buletinul meu … ce era in neregula… ma grabesc.

Bagajele au inceput sa ruleze pe banda la fix 10 de minute de la aterizare. Am fost norocos pentru ca al meu a venit printre primele… L-am luat si … fugi! Pentru ca imi facusem check-in-ul online aveam timp limita de predare al bagajelor cu 30 de minute inainte de ora programata pentru decolare, adica fix la 20.20 si era deja 20.05. In alergarea mea catre iesire si apoi catre “Departures” imi dau 1 minut de ragaz sa consult tabelele electronice unde erau afisate zborurile, unde fac mai inati o poza …

Imi dau seama ca eram la Terminalul 2 al Malpensei si eu plecam de la Terminalul 1.

SHIT! SHIT! SHIT! Nu mai aveam timp sa astept “shuttle bus-ul” care conecteaza cele doua terminale. M-am urcat intr-un taxi si (cu o fata vaditi disperata!) i-am urlat taximestristului:

TERMINAL UNO. PARTENZE NAZIONALI.

Am platit 6 euro pe acesta noua distractie, dar mi-am predat bagajul la timp. Eram sleit de puteri, eram transpirat, simteam ca-mi explodeaza vezica si nu vroiam decat sa ma arunc in locul meu 11A si sa ma odihnesc o leaca. Am mers catre poarta A52 si fix cand am ajuns acolo se facea un anunt ca avem o intarziere de 30 de minute. Asta m-a facut fericit.

Am mers la toaleta si am facut pipi. M-am spalat pe fata si mi-am tras sufletul rezemat de ghiuveta. Am mers si am mancat un sandwich si apoi m-am asezat pe jos (nu era loc liber) si m-am apucat sa citesc. La 21.00 a inceput imbarcarea.

In coada la imbarcare era si un tip care cara doua cutii. Pe una scria Airbus (foto mai jos). M-am chiorat putin … inauntru era o piesa pentru un Airbus 330-300. Si venea de la Toulouse cu destinatia Napoli

Zborul numarul 2 (doi):
MXP (Milano Malpensa) - NAP (Napoli Capodichino)
Miercuri, 18 iulie 2007
Alitalia AZ 1295
Aeronava: Airbus A321
Numar de inregistrare aeronava: I-BIXV (in serviciu din 6 mai 1998)
Nume “de botez”: Piazza del Rinascimento-Urbino
Orar programat: decolare la 20:50 - aterizare la 22:20
Orar actual: decolare la 21:39 - aterizare la 22:48
Flight duration: 1h 09 min
Loc in avion: 11A
Grad de ocupare: N/A

- va urma -

« Previous Entries