My heroes of the year 2004

(inainte de citirea acestui post cititi, daca dispuneti de timp, cele doua posturi de mai jos: George W. Bush – Person of the year 2004 si Person of the year )

Arundhati Roy este scriitoare de origine indiana, arhitect cu diploma (Delhi School of Architecture), activista pentru pace si castigatoare a premiului Booker Prize pentru romanul The God of Small Things.

Arundhati Roy

Activitatea de activista pentru pacesi-a inceput-o cu publicarea eseului The End of Imagination, o critica dura adusa guvernului Indian, cu privirea la politica din domeniul nuclear. Au urmat o serie de eseuri impotriva proiectului de constructie a unui baraj la Narmada (India). In Mai 2004 a primit Sydney Peace Prize pentru munca ei in campanii anti-nucleare, in campanii sociale si pentru promovarea non-violentei.

“In January 2003 thousands of us from across the world gathered in Porto Alegre in Brazil and declared–reiterated–that “Another World Is Possible.” A few thousand miles north, in Washington, George W. Bush and his aides were thinking the same thing. Our project was the World Social Forum. Theirs–to further what many call the Project for the New American Century. “

“ In this new age of empire, when nothing is as it appears to be, executives of concerned companies are allowed to influence foreign policy decisions. The Center for Public Integrity in Washington found that at least nine out of the thirty members of the Bush Administration’s Defense Policy Board were connected to companies that were awarded military contracts for $76 billion between 2001 and 2002. George Shultz, former Secretary of State, was chairman of the Committee for the Liberation of Iraq. He is also on the board of directors of the Bechtel Group. When asked about a conflict of interest in the case of war in Iraq he said, “I don’t know that Bechtel would particularly benefit from it. But if there’s work to be done, Bechtel is the type of company that could do it. But nobody looks at it as something you benefit from.” In April 2003, Bechtel signed a $680 million contract for reconstruction. “

“ Most nations have adequately hideous family secrets. So it isn’t often necessary for the media to lie. It’s all in the editing–what’s emphasized and what’s ignored. Say, for example, India was chosen as the target for a righteous war. The fact that about 80,000 people have been killed in Kashmir since 1989, most of them Muslim, most of them by Indian security forces (making the average death toll about 6,000 a year); the fact that in February and March of 2002 more than 2,000 Muslims were murdered on the streets of Gujarat, that women were gang-raped and children were burned alive and 150,000 driven from their homes while the police and administration watched and sometimes actively participated; the fact that no one has been punished for these crimes and the government that oversaw them was re-elected…all of this would make perfect headlines in international newspapers in the run-up to war.”

The New American Century, by Arundhati Roy
http://www.thenation.com/doc.mhtml?i=20040209&s=roy

La un forum pe teme sociale, desfasurat la Mumbai, in 16 ianuarie 2004, Arundhati Roy si-a tinut discursul (http://www.greenleft.org.au/back/2004/569/569p12.htm) in fata a mai bine de 100.000 oameni veniti din toate colturile lumii:

“Every night outside my house in Delhi I pass this road gang of amaciated labourers digging a trench to lay fibre-optic cables to speed up our digital revolution. They work by the light of a few candles. That is what is happening in India…”

“Everywhere the poor are parked like lice into every crevice of the city. People don’t see that any more. It’s as if you shine a light very brightly in one place, the darkness deepens around it. They dont want to know what is happening. The people who benefit from this situation can’t imagine that the world is not a better place.”

Femeia care a spus toate ceastea este eroul meu.

Mai vreau sa punctez o singura persoana.
Margaret Hassan asistent social, care a participat la operatiuni umanitare in Irak, inca de la declansarea razboiului.

“Iraqis were already “living through a terrible emergency. They do not have the resources to withstand an additional crisis brought about by military action”

A fost rapita pe 19 Octombrie 2004 de catre membrii ai grupuil condus de by Abu Musab al-Zarqawi. Pe 6 noiembrie o caseta face publica decapritarea lui Margaret Hassan. Trupul neinsufletit, impreuna cu mainile si picioarele taiate este descoperit o saptamana mai tarziu de soldati americani. (http://www.cnn.com/2004/WORLD/meast/11/16/iraq.hassan/index.html)

CNN, 22 octombrie 2004 - CARE worker pleads for her life http://edition.cnn.com/2004/WORLD/meast/10/22/iraq.kidnapping/index.html
BBC News, 20 Octombrie 2004 - Profile: Margaret Hassan http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/3756552.stm

Alaturi de ele pot fi pusi sutele de tineri morti in Irak, Afganistan si Spania (atentatele de la Madrid).
Cred ca ei sunt adevaratii eroi ai lumii in care traim. Si cred ca numai noi suntem cei care putem schimba ceva in viitor. Schimbarile nu tin de regimurile politice ci de dorinta si vointa oamenilor.

George W. Bush - Person of the year 2004

Anul acesta presedintele Statelor Unite ale Americii, a fost numit de revista Time, pentru a doua oara, Person of the year. Intreb si eu (persona putin-mai-mult-decat-trebuie contra Bush, incepand din momentul invadarii Irakului) DE CE? Pe langa faptul ca Time este o revista pro-republicani ce alte motive au dus la “decorarea” mai-sus-numitului?

For sticking to his guns (literally and figuratively), for reshaping the rules of politics to fit his ten-gallon-hat leadership style and for persuading a majority of voters that he deserved to be in the White House for another four years, George W. Bush is TIME’s 2004 Person of the Year. (Time, 27 decembrie 2004)

Continui sa afirm, chiar si dupa lecturarea a catorva pagini pline cu amanunte pro-Bush, ca Irakul a fost invadat din “interes personal”: petrol, ajutarea unor firme sa participe la ceea ce urma sa se cheme reconstructia-unei-tari-total-distruse-in-urma-unui-razboi-de-eliberare. Toate acestea ducand spre un singur lucru: o mica crestere economica a SUA. Unde sunt armele nuclearea detinute de Saddam? Indiferent cat de bine ar fi fost ascunse nu ar fi trebuit tousi gasite?

Si totusi sa vedem mai departe de razboiul din Irak. Alegerile din Afganistan si cele din Ucraina de exemplu. In cazul vecinilor Romaniei se poate observa batalia CIA-KGB. SUA este constienta ca fara sprijinul fostelor tari ale U.R.S.S., Rusia ar decadea, asta pentru ca majoritatea fabricilor de aici produc si pentru rusi. Astfel americanii incearca o “stricare” a prieteniilor dintre popoarele sovietice. Anul trecut a fost Georgia, anul acesta Ucraina.

De ce sa-l numim pe George W. Bush “Omul anului”? Ce ne-a adus 2004 de peste ocean? Cred ca mai mult razboi, mai multa vrajba intre oameni, mai multa mizerie la toate nivelele, mai ales la cel politic.

Person of the year

In 1927 editorii revistei americane Time au constatat ca ultima saptamana a anului nu aduce prea multe evenimente, deci nici subiecte pentru revista. Astfel, a luat nastere rubrica: Person of the year. Iata mai jos cateva nume sonore pe care cei de la Time i-au distins cu titlul de omul anului.

1927: Charles Lindbergh

1930: Mahatma Gandhi

1938: Adolf Hitler
1939: Joseph Stalin
1940: Winston Churchill

1942: Joseph Stalin (2nd time)
1943: George Marshall

1949: Winston Churchill (2nd time)

1961: John F. Kennedy

1971: Richard Nixon
1972: Richard Nixon (2nd time)

1981: Lech Walesa
1982: The Computer

1987: Mikhail Sergeyevich Gorbachev
1989: Mikhail Sergeyevich Gorbachev (2nd time)
1990: George H. W. Bush
1991: Ted Turner
1992: Bill Clinton
1993: Nelson Mandela, F.W. de Klerk, Yasser Arafat, and Yitzhak Rabin
1994: Pope John Paul II

1998: Bill Clinton (2nd time)

2000: George W. Bush
2001: Rudolph Giuliani

2003: The American Soldier
2004: George W. Bush (2nd time)

Cadouri de Craciun

Cu ceva intarziere mi-am facut un cadou de Craciun. Am un telefon Sony Ericsson Z600 nou nout. Ii are inclusi si pe mama si pe tata, si pe multi altii in el.
Alte cadouri primite:
- cutie cu ciocolata After Eight – linsata deja la ora la care scriu aceste randuri
- esarfa-fular
- un film pe DVD
- o enciclopedie despre Italia

30 euro centi/SMS

Dupa ce am tot trimis ieri mesaje catre bunii mei prieteni situati in scumpa si frumoasa Romanie am constat ca mai am doar 16 euro centi “pe telefonul” Vodafone. Hmmm…. Am dat fuga la calculator si am accesat portalul companiei. Aici fiecare utilizator isi poate crea un cont unde vede ce servicii are active-neactive si le poate suspenda sau activa dupa caz. De asemenea din acelasi cont se pot vizualiza toate serviciile pe care ti-ai consumat creditul in ultimile 6 luni.
In dreptul fiecarui mesaj trimis catre Romania scria: 0.30 euro!

WHATTTTTT?????? Pai era 12 euro centi mesajul acum cateva zile. Verific tarifele aferente planului meu telefonic: SMS Nazionali: 15 centesimi
SMS Internazionali: 30 centesimi.
Nu am primit nici un mesja care sa ma instiinteze de aceasta schimbare si deci sun la 190 sa le spun vreo doua. A trebuit sa astept vreo 15 minute pana mi-au gasit un operator vorbitor de limba engleza. Am inteles faptul ca s-au facut schimbari de tarife. Dar eu de ce nu am fost anuntat? Ei bine, pentru ca nu am primit SMS-ul cu stirea mi s-au returnat 4,35 euro. URA! Si unde pui ca nu am facut scandal de loc si nici n-am vrut bani innapoi. Am vrut doar o lamurire.

Craciun in stil italian

Craciun fericit! Merry Christmas! Auguri! Ca si anul trecut Craciunul a insemnat relaxare totala, asta daca nu punem la socoteala efortul depus pentru mestecarea, inghitirea, depozitarea si digerarea unor cantitati extrem de mari de alimente, cum (cred eu!) numai in Italia se pun pe masa in ziua de Craciun. S-au ingurcitat pe parcusul zilei:
- lebar si toba (gasite in pachetul trimis de acasa cu Atlassib)
- supa (adica paste cu ceva zeama)
- felii de vinete prajite
- dovlecel prajit, salata de ciuperci
- salata de peperoni (adica pe romaneste spus ardei gras fiert putin, calit putin si amestecat cu PUTIN sos de rosii si mirodenii)
- paste preparate cu sosuri Barilla
- pulpa de porc la cuptor, cu garnitura de cartofi
- carnati cretani (adica din Creta; gasiti intr-un pachet trimis de alti parinti grijulii)
- sarmale (gatite de MINE, COMESTIBILE, realizate cu ajutorul frunzelor de vita din pachetul Atlassib)
- cozonac romanesc, prajituri grecesti, smochine, portocale, banane, ciocolata, panettone (un soi de chec, rotund, cu o inaltime considerabila de vreo 30-40 cm).

Sramale s-au impartit la vecinii draguti din imobil care stiau ca voi gati chestii d’astea “exotice”. Si pentru ca aici vestile circula repede, majoritatea si-au primit potia. Sarmale total gatite: 75.

So… Ho! Ho! Ho!

Telefon nou si iar supermarket

Zi de supermarchet. Da! Nu IAR, ci DIN NOU! Asta pentru ca incepand de maine dupa-amiaza aici totul e inchis pana luni dimineata. (Craciunul, deh!).

Dar, mai intai, eu si Zach dam mai intai o raita prin magazinele cu tehnologie ultimul tip din zona garii. Lista cu cele de cumparat pentru masa de Craciun se face pe drum. De asemenea notez nume si preturi de telefoane. Ce sa aleg pentru MY SELF intre un Sony Ericsson Z600, Sony Ericsson T610, BenQ M300, Siemens C65 si Alcatel OT 565. Ma mai gandesc pana dupa Craciun (atunci o sa taie si din preturi, doar sa scape de ele!).

La supermarchet 34 euro doar pentru Craciun.
Mai adaugam brad de … Nu pot sa scriu cu cifre! Mor aici, tastand: saizeci si trei de euro si patruzeci si doi de centi.

Astazi se pare ca e ziua dilemelor. Muma mea mi-a trimis pachet cu chestii precum: vin, tuica, cozonac si altele de gen. Pachetul ajunge maine, vineri 24 decembrie (!!!!!!!) in jurul orei 20.00 in piata centrala. Metroul circula pana la ora 18.30. Trebuie sa apelez la cunostinte cu masina sau la taxi (a se citi “vreo 30 euro dus-intors!). La dracu’.

Si Zach primeste pachet, tot maine. De doua ori expresia urata, folosita mai sus.

Cadou de la Telecom italia

In Romania, la facturile de mobil se dau tot soiul de puncte si punctisoare. In Italia, reteaua de telefonie fixa Telecom Italia are un program asemanator: in functie de valoare facturilor anuale, in decembrie primesti un cadou MOCA!
Mai precis in jurul orei 10.50 suna interfonul, raspund… zic in casa ca Telecom Italia guys E la usa. Zach, amicul meu o zbugheste pe scari si se intoarce triumfator, cu o cutie in mana. Cadou pe 2004: un telefon fix destul de intelgent. Nu are insa functia SMS inclusa. Nasol.

SupermarCHet

Din nou o vizita la supermarCHet. Mancare pentru doua persoane, eu si prietenul cu care co-habitez. Total 32 euro. Si unde pui ca am luat mancare decat pentru trei zile. Minunat!

Planuri pentru cumparaturi

Dupa o discutie cu prietena mea… nu ma simt prea bine (ii comunic EU-lui meu interior: idiotule, cretinule, derbedeul dracului ce esti!). M-am racorit un pic. Pana de Pasti ne trec noua supararile.

Astazi mi-am ropus sa dau o raita prin centru, prin magazine sa vad ce pentru cine cumpar, ca doar vine Craciunul. Si de asemenea sa vad daca gasesc un brad sub mirificul pret de 75 euro. Ok, si 50 si 30 de euro mi se pare mult.
Magazinele sunt pline, deci ca atare ma zgaiesc doar in vitrine. Dupa cateva ore de mers pe jos constat ca tot ce am vazut as cumpara pentru mine.

Mi-am facut si un plan de bataie.
De cumparat 5 cadouri. Rezolvat.
Zi de cumparaturi: vineri, 24 decembrie. Fixat.

Supermarket

Tocmai m-am intors acasa (cred ca e mai acasa decat la Bucuresti! FITZE!) Am cheltuit 25 de euro pe mai nimic. Dar nici o problema am cumparat o maciulie de schimb pentru mop, VILEDA de 3.98 euro si alte chestii care de mancat nu sunt.

Care-i treaba cu avioanele in Italia

Orele 16.15. Aeroportul Fiumicino – Leonardo da Vinci din Roma. Caut cu disperare poarta A25 de unde trebuie sa iau avionul pentru Napoli care decoleaza cu sau fara mine la 17.30 trecute fix. Acum ca nu pot gasi afurisita aia de poarta ma intreb de ce dracu’ nu am luat trenul, care face o ora si jumatate. Si cum astea nu sunt de ajuns, de ce scrie in bilet ca zborul dureaza 55 minute. Doar nu merg la Paris!!!

La stanga, la dreapta…urca scarile rulante…urmareste din nou sagetile… Ah, fir-ar! Gata am ajuns, poarta A25. O domnisoara tot tasteaza ceva la calculator. Vrea sa faca un anunt dar nu mere microfonul. Ah, 30 de minute pana la decolare si nici nu a inceput imbarcarea! In cele din urma pasagerii sunt anuntati ca imbarcarea s-a mutat la Poarta A40. Bun, adica in cealalta parte a aeroportului. De la A40 toata lumea se muta, in urma unui nou anunt la A23, apoi la A35 si, dupa 20 minute de atletism, revenim in cele din urma la A25. Plecam deci, cu 30 minute intarziere. Minunat!

N-am avut timp sa studiez schema avionului. Pe bilet scrie clar locul A3, adica randul 3, partea stanga (adica dreapta cum privesti de la intrare!), la fereastra. A pai…sunt la Magnifica Class. Pe bilet mai scrie CLAR ceva: Economy Class. Greseala lor, fericirea mea. URA!

Imediat dupa decolare tipul de langa mine se zgaieste pe geam, constata ca vreamea nu e tocmai minunata… si ma anunta acest fapt cu voce tare ca la TV SKY METEO 24. Nu ne trebuie mai mult de 2 minute ca sa aflam unul despre celalat unde ne-am nascut, cati ani avem si chiar cum ne cheama. I-am spus ca sunt roman. M-a intrebat despre Bucuresti. Asta-i unul din italienii aia cititi de stie de noi. A auzit si de Cluj si Brasov. Primeste toata admiratia mea petru ca l-a lasat pe Dracula pe ultimul loc si pentru afirmatia ca Bucurestiul pare mult mai sigur decat oricare oras italian (are dreptate, pai numai in Napoli in ultima luna, au fost impuscati 40 de oameni avand legatura cu mafia.).

La 15 minute dupa decolare ne pregatim de aterizare, adica ajungem cu 10 minute dupa ora din programul de zbor.. Nu mi-am savurat sucul!